Nehotararea

Cu pasi sovaitori de-amaraciune
Ma urc pe sub castanii desfrunziti
Iar noaptea colbaire de taciune,
imi cade nor pe ochii osteniti.
Ma urc pe sub castanii goi de frunze,
Iti caut umbra-n geamul luminat,
Si visu-mi vrea prin ziduri sa patrunza,
Sfios cu gandul tau...
sa stea la sfat...

Ma duce dorul trist sa urc spre tine
Mi-e inima-n valtoare, dau sa urc,
doar cativa pasi mai am, trei pasi in fine,
trei pasi, un pas mai am,
Si-n el ma urc...

Si las sa-mi cada umeda privirea,
in jos si-noapte mi-l ascund,
Si fug, si fug in suflet cu mahnirea,
O sterg in negrul umbrelor stafund,
Mereu vreau sa ma-ntorc, mereu din cale,
Chemat de dorul meu sovaitor
Dar voi, n-ajung in pragul casei tale
Si plans pe sub castanii...
goï cobor...

mai cuminti ca doua stele...

sunt liber sau asa ceva....de ce esti?de ce sunt?de ce cret?pana unde?de ce ai buze moi?de ce zambesti frumos?de ce ma ti de mana?de ce ma ti in brate?de ce e luna plina?de ce e cer senin?de ce e microfonul ala in apa?de ce nu suna bine?
miss you baby...

praf de stele...

am o chitara deschisa, o foaie nescrisa
si praf de stele pe hainele mele
si incerc sa nu uit, sa nu vad
sa cobor dintre ele...

am o poteca in fata, am un ghem de ata
si praf de stele pe urmele mele
si incerc sa ma urc, sa nu uit
sa raman printre ele

spune-mi oare mai stii cum a fost
primul inceput, primul vis pierdut?
spune stii cate ne-au mai ramas
pana azi..?

am o vedere spre lume
un vis fara nume
si praf de stele pe urmele mele
si incerc sa ma uit inapoi
sa vad soare sau ploi

am o poveste citita, o soapta zidita
si praf de stele pe hainele mele
si-as vrea sa culeg stropi de vant
sa-i arunc pe pamant...sa devina cuvant

spune-mi oare mai stii cum a fost
primul inceput, primul vis pierdut?
spune stii cate ne-au mai ramas
pana azi..?

spune-mi oare mai stii cum a fost
primul pas gresit, primul reusit?
spune-mi stii cate trepte-au ramas
de urcat..?