BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 25 iulie 2010

franturi de vise...


mereu m-am intrebat daca voi putea retrai unele clipe.si niciodata nu am crezut ca asa ceva poate fi posibil.dar, cand bei un pahar de vin si ai toata marea la picioare, totul devine posibil.marii i s-a facut mila de mine, m-a vazut cat de mult ma framant si cat de mult imi doresc acele clipe, si mi-a indeplinit dorinta...
ochii verzi mi s-au intors in brate si mi-au fredonat la ureche, din priviri, cea mai frumoasa zi...si mi-am dat atunci seama cum unele lucruri se intorc la tine cand le ti atat de aproape in suflet incat simti ca se intampla aievea...doar camera noastra de hotel era alta...
apoi,alte buze arse de soare s-au lasat dezmierdate in marea-mi draga, si-asa am retrait revelionul meu pe timp de vara, in culisele scenei vietii mele....
in prima zi cu un nor pe cer, la fel ca atunci cand ne-am cunoscut, corzile de vioara mi-au alintat ce-a mai ramas din nisipul din plete si mi-au soptit la ureche "Suna-ma noaptea, dar dupa 4, cand toti actorii darama teatrul/Nici nenea Pittis nu-i mai poate opri"...
Am tras adanc in piept
Carpatii Romaniei,
La malul marii,
Intr-o noapte...
Fara filtru.
Fara mila.
Fara intoarcere...

alte inimi, dragi mie, au batut langa mine si au batut atat de tare incat mi-au schimbat ritmul...
si-atunci, cand pluteam in sentimentul ca viata ma lasa sa retraiesc cele mai frumoase clipe, un suras pierdut m-a imbratisat si mi-a amintit de gustul parcului de la geografie din cluj, fumat intr-o ultima tigara, in ultima noapte...si-au urmat multe nopti si multe rasarituri, si-am simtit ca-s fericita...

Nu am prea multe tu le stii
Câteva carti de poezii
Si un mar într-o oglinda, poate-l vrei :)

Un perete numai poze
Viata când era pe roze
Avem numai, numai douastrei

Lumea-i în odaia mea
Uneori treci tu prin ea
Dar parfumul tau trei zile nu dispare.

Daca vrei ramâi nu stiu
Dar sa pleci e prea târziu
Prea târziu si ploua tare.

Daca ar fi sa aleg din toate
Multe-s neadevarate
Cred ca ai ramâne, ai ramâne numai tu...

Tu cu temerile tale
Când ma iei cu ele-n vale
Bine ascuns într-un desuu

Asta-i poezia toata
Toata povestirea-nmiresmata
Când cu degetul pe piept îmi scri: "e joi".

Pune iar casetele albastre
Unde-s toate cântecele noastre
Si-ntr-o clipa vom ajunge
Cu zece ani înapoi



am fost libera.cu adevarat libera.mi-am lasat sufletul sa zburde liber pe o plaja plina de iubire, o plaja pe care speram sa n-o gasesc schimbata.iar marea, mi-a indeplinit si acea dorinta...am calcat pe nisipul pe care mii de ani in urma calca Ovidiu...si, daca ascultam cu atentie, ii auzeam cantul trist...

azi e ziua in care viata mea se schimba...

Dormi-Dinu Olarasu
Stai goala in tabloul minii mele
o adiere fura draperia

In parul tau infasurata
Dormi
Esti obosita
Un inger singur
Intre pamant si alt Pamant

Te caut prin iarba lumii
Ca pe un ban
Dar uit mereu...
Te-am azvarlit in cer
si nu te-ai mai intors

marea m-a umplut de muzica si de lumina...si-acum, iubesc si pot merge mai departe...azi e ziua in care viata mea se schimba...

luni, 19 iulie 2010

Revelionul sufletelor pe timp de vara


de ce revelion?pentru ca unele lucruri se intampla doar odata pe an.as fi putut spune ca e craciun.sau pasti.dar asta e frumusetea revelionului de vara.imbina toate sarbatorile.ai cadourile pe care le primesti din partea soarelui si a marii, ai invierea sufletului si promisiunile "de anul nou" cum ca o sa vi mai des la mare...
odata pe an, in Vama, intalnesti oameni cu gust de de soare.odata pe an, in Vama, iti amintesti iubirile pierdute intre valuri, saruturile ascunse intre corturi si linistea visata pe plaja.odata pe an, in Vama, il intalnesti pe El.si iti spune ca a asteptat un am sa te vada.si tu ai trait cu vorbele "ne vedem la anu' in Vama" in cap un an de zile.si-acum e langa tine.stii ca pleaca, si ai mai fi stat cu el, dar nu plangi, pentru ca stii ca il vezi la anu' in Vama...

in alta ordine de idei, Folk You!2010 s-a incheiat aseara.4 zile de muzica pe plaja.Miscarea De Rezistenta.4 zile splendide.perfecte!

acum, ma duc la plaja...

luni, 12 iulie 2010

dimineata devreme


05:28 AM.nu pot dormi.faptul ca peste o ora voi pleca la cluj sa-mi depun dosarul si gandul ca peste 24 de ore voi pleca sper mare nu ma lasa sa dorm.m-am trezit ca sa vad un rasarit de soare de pe balcon, ca sa-l pot compara cu unul vazut pe plaja.
am visat pescarusi.nu i-am vazut, dar i-am auzit cantand si chemandu-ma la ei.
nu pot fi coerenta.scriu cu o bucata de paine prajita in mana stanga si cu mirosul de cafea in nari.ultima data cand am fost la Cluj, erai maci pe marginea drumului.venisem din Apuseni de cateva zile, si eram din nou pe acolo drum...si cat mi-as fi dorit sa ma intorc acolo, la centrul memorial "Marioara Puscas" si sa cant la chitara si sa stau linistita si-atat...atunci ma gandeam ca mai am doua luni pana la bac si nu-mi faceam grii, stiam ca o sa il iau.
se face tot mai lumina afara.toti ai casei dorm.catelusul meu a venit langa mine in pat, desi aproape niciodata nu doarme cu mine.
mi-am dat seama ca nu am nevoie neaparata de coerenta.
ma asteapta 4 zile de festival folk, Folk You 2010, ma asteapta 10 zile de plaaaja si maaaare si "buze blonde" :)
plec in Vama, ce mai conteaza?
aa, si ca sa nu uit...Cluj, here i come!!

Alta poveste...

plecam dimineata din caminul 14, Hasdeu, camera 59.eu si liviu, luciana, catalina si restul colegilor de la istorie.soarele inca nu dogorea, dar era cald...cu totii purtam pe fata amintirea serilor trecute.mancam covrigi calzi de la patiseria de langa facultate.imi amintesc ca eu si liviu ne tineam de mana pe sub banca si ne certam la cursuri...plecam de la facultate direct la cantina.daca mancam in prima tura, mergeam la o cafea rapida pe Piezisa inainte de urmatoarele cursuri.toate clipele de ragaz le petreceam la umbra, "cu tigara aprinsa si chitara in mana"...


vineri, 9 iulie 2010

capitolele si fructul oprit


**in perioada in care nu imi ardea deloc de scris, cineva mi-a spus ca inspiratia o sa se intoarca cand o sa ma astept mai putin, dupa ced voi fi scpaat de griji.cred ca s-a intors**


tot ceea ce traim tindem sa denumim capitole.si daca stai si te gandesti, chiar este vorba de capitole distincte intre laturile vietii.fie ca e vorba de viata amoroasa, de sanatate, de scoala, de viata sociala, toate sunt capitole.cand ai terminat gradinita, s-a terminat un capitol.si mama ta va arata poze cu tine din ultima zi de gradinita, ziua in care ai devenit "copil mare" adica prima zi din clasa I.si o sa arate pozele alea tuturor, pentru ca au fost capitole ale vietii tale, iar paginile lor trebuie numerotate, trebuie tinuta o evidenta stricta.si uite-asa, spunand mereu "uite cat era de scumpa", deschide intr-o zi ochii si realizeaza ca tu pleci.ai terminat liceul sia cum vrei sa pornesti pe picioarele tale.capitolul scoala se intretaie cu capitolul viata.si-ai ramane, n-ai mai pleca, pentru ca a batut vantul si a deschis cartea la un capitol pe care credeai ca l-ai terminat.capitolul viata amoroasa care se intretaie cu viata.
capitole care se intrepatrund.capitole pe care le credeai incheiate.
si le urmezi cursul haotic, firesc, pentru ca...ce altceva e de facut?
uneori, rasfoiesti capitolele tale preferate de dragul amintirilor...si realizezi ca unele detalii difera de ceea ce iti aminteai.apoi, unele capitole sunt atat de schimbate incat par a fi capitole noi.si-atunci,ma intreb...o luam de la capat cu aceleasi lucruri?
cred ca acesta este fructul oprit de fapt.capitolele pe care am vrea sa le rescriem.

dupa cateva astfel de incercari, am constatat ca fructul oprit e omul care ti-a fost alaturi intr-un oarecare capitol.si orice ai face, devi personajul negativ incercand sa rescrii pana si un mic detaliu.

lasand acum orice metafora la o parte, sunt amanta perfecta pentru toti fostii mei prieteni care acum au relatii seriose.toti realizeaza "cat m-au iubit" sau "cat de minunata sunt".si stiu ca-s texte, si stiu ca nu e nimic pe bune.but i'm the evil mistress...

You miss the lack of your convictions, Sir.Do it!


am spus in repetate randuri, si o repet, ca nu sunt o adepta a marilor schimbari.
motivul pentru care plec de acasa este acela de a-mi construi o viata dupa propriile reguli.cineva spunea ca nu plecam ca sa o luam de la capat, ci pentru ca trebuie sa continuam sa mergem.
una din sintagmele folosite pentru "cei de varsta mea", este aceea conform careia ne aflam "la inceputul drumului vietii".ei bine, daca e asa, nu trebuie sa continui sa merg, trebuie sa invat sa merg.imi place sa cred ca pana acum am trait in pantecele mamei mele.pana acum, de cate ori am cazut, m-au ridicat altii de jos.
ei bine, ar fi cazul sa invat sa ma ridic singura.si acasa n-o sa pot sa o fac.
intr-o oarecare masura, caut justificari pentru plecarea mea.
**ma gandesc cu jale ca o las pe mama singura acasa.da, il are pe tata.tata e puternic, tata nu e atat de emotiv.dar mama?biata mea mama?**
de cate ori ma gandesc la plecarea mea ca la un rau necesar, incep sa imi cat scuze pentru a ramane.
apoi imi amintesc...nu e nimic rau in a-mi dori ceva cu adevarat.nu e nimic rau in a-mi dori sa fiu pe cont propriu.imi doresc sa plec, si undeva in mintea si in sufletul meu, sper ca ma voi indragosti si ca voi realiza ceva maret daca plec.vise.
acum, o sa mi se spuna, a nu-stiu-cata oara "asa gandeam si eu la varsta ta".sunt convinsa.ferm convinsa.dar nu imi pasa.imi place gandirea mea de acum, si nu imi doresc lupi moralizatori care sa incerce sa mi-o schimbe.
o sa se schimbe, fireste, dar in timp si prin experiente.
jur ca n-o sa folosesc niciodata expresia asta.jur!

gata, nu ma mai agit si ies din nota asta trista cu o pastila de ras:

miercuri, 7 iulie 2010

Cand realitatea merge mult prea departe...

va implor sa va uitati cu atentie la filmulet inainte sa ma judecati...

luni, 5 iulie 2010

...sfarsit si inceput de drum...

Mi-am luat bacul de care ma temeam atat.Si l-am luat cu nota mare.Neasteptat de mare.Asta imi ofera libertate de miscare si ma pune in fata unor alegeri prea mari pentru un copil.Raman sau Plec?
Niciodata nu mi-au placut despartirile.Intotdeauna am suferit cumplit la fiecare pas ce-a trebuit sa il fac mai departe.Filosofii spun ca suferinta face parte, ca element esential, din natura umana.Filosofii ne clasifica a fi sado-masochisti sentimentali.Poate ca suntem.Cine sunt eu sa ii contrazic?
Punct si de la capat.
Pentru ca nu exista alta cale.Si pentru ca mi-a luat multi ani sa inteleg asta.
"Cel care a inteles sensul vietii nu va putea niciodata sa spuna care e acela."
E stupid, cliseic, infantil si superficial tot ceea ce spun eu aici.De ani de zile.
Dar am dreptul de a pune punct si de a o lua de la capat.
Niciodata nu mi-au placut despartirile.Acum ma despart de casa.Nu e definitiva despartirea.Nu inca.Dar e primul pas.Pasul la care sufar cumplit...