BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 25 septembrie 2010

ultima noapte...


cei mai buni prieteni ai mei.mama si tata.

maine e ziua in care ma mut de acasa.de fapt, mai sunt vreo 12 ore.
nu pot sa scriu.nu pot sa vorbesc.nu pot sa gandesc.nu stiu ce e in mintea mea.nu stiu de ce plec de-acasa.sunt cu lacrimile in gat si injur in gand, pentru ca nu credeam ca sunt atat de lasa.mi-e frica, asta e adevarul.oricat am fost de incantata la gandul ca plec, acum mi-e tot mai teama si parc-as amana ziua plecarii cat pot de mult.ma uit in jurul meu, in sufrageria mobilata timid, cu gust, de catre mamica mea.in casa miroase a snitele, facute de tata.inghit in sec si ma gandesc ca e ultima noapte in care locuiesc inca cu adevarat impreuna cu parintii mei.

"asta-i poezia toata, toata povestirea-nmiresmata"

acum 10 ani era in clasa a 3-a si visam sa ajung artista.acum 4 ani era in clasa a 9-a si stiam ca o sa devin artista.acum, plec de-acasa fara sa stiu clar daca planurile mele au sanse de reusita.cat despre arta...a adormit.

m-am tuns.din principiu.

"Pot sa gandesc cu voce tare, ca nimeni nu ma vede,
Nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude..."

acasa.sunt inca acasa.si inca mi-e cald si bine.si ii am pe ai mei.tata ma inveleste si mama imi stinge lumina in camera.daca visez urat, vine si sta langa mine pana adorm.

joi, 23 septembrie 2010

de ziua mea

de ziua mea, o poza cu omul care ma face sa zambesc, o melodie, si-atat!


luni, 20 septembrie 2010

fara titlu...

Un titlu m-ar incurca acum, pentru ca nu as stii cum sa il compun...
Cineva spunea "Gata!nu ne mai plangem, Gata!nu ne mai e frica...".O iubesc pe cea care a spus asta, dar cu parere de rau, o voi contrazice si voi spune "Imediat e gata!".Mai am 5 zile de stat acasa si bucurat de micile mele tabieturi, aparute peste noapte, ca semn al nesigurantei psihice la ideea de a iesi din zona de confort.Beau cafeaua mea cu lapte, fumez doua tigari in timp ce-mi citesc mailurile si ma uit peste stiri.
In acest moment as sta cu aceiasi Cineva la o cafea si am asculta asta:


later edit:
acuma sunt cuprinsa de nationalism...efectul kolozsvar.nu cluj, kolozsvar!!!

joi, 16 septembrie 2010

revelatie muzicala

miroase a sfarsit, a camp de lupta, drept urmare, urmatoarea melodie


aa, si ca sa nu uit, uite si un clip cu mine :D

miercuri, 15 septembrie 2010

de haiducie



Gruia lui Novac

Jos, sub nucul uriaş,
Gruia adormise —
Doarme ca un copilaş
Legănat de vise.

Paloşu-i atîrnă-n cui,
Aninat de-o cracă ;
Murgul paşte-n voia lui,
De urît să-i treacă.

„Scoală, Gruio, drag copil,
Scoală, Gruio dragă !
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii şi te leagă ?

Turcii vin ş-aduc cu ei
Funii de mătase,
Funii răsucite-n trei
Şi-mpletite-n şase...”

Bate vîntul cătinel,
Pletele-i mîngîie —
Turcii se-ngrozesc de el,
Strîng de căpătîie.

Bate vîntul mai avan,
Pletele-i zburleşte ;
Turcii plîng: „Aman ! Aman !”
Gruia se trezeşte.

— Măi, dar greu ce-am fost dormit
Zice şi se miră.
Ori păiangeni au venit
Şi mă înveliră ?

Ia să mişc puţin din mîni,
Poate m-oi desface —
Alelei, pui de păgîni,
Nu veniţi încoace ?...

Sar frînghiile în trei
Şi plesnesc în şase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.

Saltă Gruia şi — hai-hui ! —
Sus pe cal s-aruncă,
Clocotă pe urma lui
Şapte văi şi-o luncă.

Tropotă copitele,
Pulberea o scurmă —
Turcii-şi pierd săritele,
Alungaţi din urmă.

Surpă Gruia schelele[1],
Coborînd la vale —
Turcii-şi pierd giubelele
Şi papucii-n cale.

Dunării fac turcii vad,
Trăsnet este Gruia.
Şapte popi la Ţarigrad
Cîntă: „Aleluia !”.

luni, 13 septembrie 2010

punctele de suspensie


sunt campioana absoluta metaforelor fara sens si a punctelor de suspensie.nu stiu de ce.ma relaxeaza prezenta lor.ideea ca totul poate capata o nota de interpretabilitate imi da curaj.drept urmare, o sa soptesc un strigat virtual pe amaratul asta de pergament la fel de virtual.

Iubesc Piata Mare.A facut parte din viata mea de cand ma stiu.Locul de interes maxim.Colivia.De aici, unde mergem?
Concerte peste concerte, am dansat in fantana cu Marinica la concertul Goran Bregovic, am plans in 2006 cand a aparut pe scena la ARTmania Ville Valo, am vazut spectacole geniale, am stat cu prietenii la o poveste pe cate-o bancuta, m-am intalnit cu fetele ca sa mergem la Ladies Night Out, sau...pur si simplu m-am oprit noaptea si m-am bucurat de lumina si de liniste.
In Piata Mica si la Podul Minciunilor merg si acum de cate ori e mohorata vremea.Mi se potriveste.
In Parcul Cetatii am avut primul sarut care a contat.

Mi-am iubit liceul si profesorii din liceu.Am fost la deschderea oficiala a noului an scolar.A fost mai dureros decat ma asteptam.Mama spune ca asa sunt menite trecerile de la o etapa la alta sa fie.

Nu-mi place laitmotivul "Am sa plec!".Il detest.Imi ocupa toate celelalte ganduri.

Adevaruri puerile:
-sper sa ma adaptez la Cluj;
-sper sa am suficient timp sa vin si acasa de cate ori mi se pune pata;
-sper sa ma indragostesc;

De azi in doua saptamani incep facultatea.Marti, in 28, o sa am cursul festiv in sala 8/1 din cladirea centrala a Universitatii.I'm screwd.N-o sa stiu sa fisez la cursuri.Nici in liceu nu puteam fi atenta...da...poate o sa am colegi de treaba.Bine-ar fi.

Saptamana viitoare fac 19 ani.De fapt, cred ca-mi mai sarbatoresc odata majoratul, si-apoi trec direct la 20.Nu-i frumos asa?Cumplit.Nu stiu cand a trecut 18 ani.Varsta ma refer.

Cred ca o sa imi placa serile mohorate de toamna.Mi se potriveste toamna.Numai de n-oi fi singura...

Incep sa imi fac o lista cu cartile pe care le vreau neaparat la mine.Vreau "La Medeleni" si literatura rusa, vreau poezii si romane usurele.Light reading.Ma si vad in brate cu o cutie de carti si cateva poze cu toti ai mei.Ma gandesc sa-mi iau un panou din ala cu pioneze pe care sa pun poze si post-it-uri importante, pentru ca sunt dezordonata, si va trebui sa fac ceva in legatura cu asta.Corect, nu?
Oare o sa avem perdele in camera de camin?Dar frigider?Oare o sa am unde sa imi intind o rufa, doua?

Eh...La mine in camera tocmai ploua si miroase a mosc alb.E doua dimineata.
Te pup Tusi, stiu ca ma citesti :)

P.S: note to self.urmatorul post va fi un To Do List.
P.P.S: pentru a vedea noua mea revelatie, watch the clip.

marți, 7 septembrie 2010

fara noima...


...incep sa ma indoiesc ca fac miscarea potrivita.poate e panica aia "pre-maritala", nu de alta, dar presimt ca ma voi marita cu facultatea...

ma gandeam zilele trecute cum lucrurile marunte iti pot modifica existenta aproape in totalitate.la mine a fost vorba de 3 cuvinte: "Pamantul nu minte" si uite-asa am luat-o de la inceput.

tot din ciclul firelor de nisip care iti modifica starea de agregare, la mine s-a intamplat anul trecut, in Vama...turuia el acolo despre Sibiu, despre academie, despre frate-so, despre dreptate, despre adevar, eu nu il bagam in seama...i-am dat numarul meu mai mult ca sa taca din gura...
apoi, in octombrie, intr-o zi calda in care eram in pauza, am primit un telefon.
"Salut!Ne-am cunoscut in Vama.Sunt tipul de la AFT."
si asta a fost tot.imi amintesc perfect cum m-am simtit.am simtit ca este un moment decisiv.incet, incet, s-a format "familia".si-o sa-mi fie tare tare tare tare dor de ei.nu ma pot gandi la faptul ca plec fara sa mi se puna nod in gat.

joi, 2 septembrie 2010

Cugetari de dimineti infrigurate...


***Am avut o revelatie, probabil cea mai evidenta dintre revelatiile pe care le-am avut pana acum.Am gasit raspunsul la intrebarea retorica numita de mine "27 e un fel de miercuri".Stiu, e prostesc, nu pare a fi o intrebare la prima vedere, dar garantez ca este.***
27 mi se pare varsta critica.E un fel de miercuri.Miercuri e asa, pe nicaieri.Marti e inca inceput de saptamana, joi e deja weekend.Asa e si cu 27.La 26 esti inca "tineret, sperante", la 28 deja te apropii de 30, deja e grav.
Apoi, arta vine si imi confirma prezumtia sumbra cum ca la 27 de ani se termina viata.
Uitandu-ma la o parte din artistii mei preferati, au cam murit la 27 de ani.Hendrix, Janis, Cobain, Morrison.
Revelatia mea consta in raspunsul intrebarii "De ce la 27?"
In lipsa unor termeni mai demni, o sa numesc cauza mortii "nimfomanie artistica".
"Nimfomania este o boala psihica si se manifesta prin dorinta si nevoia cronica de sex".
Geniali fiind, aveau si probleme psihice."Sex, drugs&Rock'n'Roll" cauzeaza nimfomanie artistica.Exces de inspiratie.Momentul in care iti consumi muzele la nivel cronic.Au murit rapusi de geniu.Au murit devorati de propriile lor creatii.Secatuiti.
N-as vrea sa mor asa.Sper sa-mi aflu un alt fel de mantuire prin arta.Arta a avut prea multi martiri.
Nu indraznesc sa ma compar cu Ei, dar, analizand oarecum mersul lucrurilor, constat ca sunt exact la inceput de drum, catre un destin demn de luat in seama.
De dimineata era atat de frig incat mi-era mersul plutire si mintea zbor.

Asta patesc cand vine toamna.Iubesc toamna, m-am nascut toamna, odata cu toate aromele ei nebune, cu frunzele galbene si cu ploile marunte.E ciudat cum viata rasare atunci cand viata se stinge.Sa ma fi reincarnat din prima frunza care a cazut in acea diminata de Septembrie?Nu stiu, dar tind sa cred ca e posibil.Si-apoi, toamna imi da o alta frumusete.Zic.Mereu mi-e dor de ploverele mele, de esarfele mele, de paltonul kaki, de trench-ul mov, de betisoarele parfumate, de explozia timida de culoare in marea de gri.
Toamna miroase a literatura grea, a carti de biblioteca, a rechizite noi, a inceput de scoala cu flori pentru invatatoare, a pixuri albastre cu pasta si mina groasa, a balade de dragoste, a chitari noi, a sali de clase ce au dus dorul freamatului scolii, a lectii invatate noaptea, la "o ultima gura de cafea, si-apoi ma pun sa dorm", dimineti in autobuze prea aglomerate, cafea cu fetele la colt, respiratii inghetate, aburi iesind din ceai, curtea scolii, o merdenea si un baton cu cascaval, ora de istoria teatrului in care ascultam muzica, pauzele pe coridor, sala de actorie inghetata si 16 suflete in costume negre...
Si in cele din urma, sfarsit plans si inceput de drum timorat...

"-Alo, eu sunt un fluture.. uneori sunt frunza nucului din curtea scolii
si alteori sunt parfumul viei de toamna in care m-am nascut si-am renascut de-atatea ori.Am fost candva cana din care a baut Krisna Murti,iar nu demult am fost un greiere.Din cand in cand raspund la telefon si ma bucur sa aud voci pe care le-am iubit.Vreti un semn de la mine? Eu zic ca e mai bun un indemn, pe care mi l-a dat si mie un preot, dar din pacate a venit prea tarziu pentru mine...
"-Nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic, nici de vremuri, nici de oameni,
Fara ura, fara regrete si resentimente, mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista.Eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, Pentru si In Adevar.Caci doar Adevarul va va face Liberi. Si numai liberi fiind, veti putea atinge in viata...Fericirea!
In rest prieteni, nu uitati, ca in curtea scolii sub nuc, seara, se strang tinerii pletosi si canta la chitara..."