BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 2 septembrie 2010

Cugetari de dimineti infrigurate...


***Am avut o revelatie, probabil cea mai evidenta dintre revelatiile pe care le-am avut pana acum.Am gasit raspunsul la intrebarea retorica numita de mine "27 e un fel de miercuri".Stiu, e prostesc, nu pare a fi o intrebare la prima vedere, dar garantez ca este.***
27 mi se pare varsta critica.E un fel de miercuri.Miercuri e asa, pe nicaieri.Marti e inca inceput de saptamana, joi e deja weekend.Asa e si cu 27.La 26 esti inca "tineret, sperante", la 28 deja te apropii de 30, deja e grav.
Apoi, arta vine si imi confirma prezumtia sumbra cum ca la 27 de ani se termina viata.
Uitandu-ma la o parte din artistii mei preferati, au cam murit la 27 de ani.Hendrix, Janis, Cobain, Morrison.
Revelatia mea consta in raspunsul intrebarii "De ce la 27?"
In lipsa unor termeni mai demni, o sa numesc cauza mortii "nimfomanie artistica".
"Nimfomania este o boala psihica si se manifesta prin dorinta si nevoia cronica de sex".
Geniali fiind, aveau si probleme psihice."Sex, drugs&Rock'n'Roll" cauzeaza nimfomanie artistica.Exces de inspiratie.Momentul in care iti consumi muzele la nivel cronic.Au murit rapusi de geniu.Au murit devorati de propriile lor creatii.Secatuiti.
N-as vrea sa mor asa.Sper sa-mi aflu un alt fel de mantuire prin arta.Arta a avut prea multi martiri.
Nu indraznesc sa ma compar cu Ei, dar, analizand oarecum mersul lucrurilor, constat ca sunt exact la inceput de drum, catre un destin demn de luat in seama.
De dimineata era atat de frig incat mi-era mersul plutire si mintea zbor.

Asta patesc cand vine toamna.Iubesc toamna, m-am nascut toamna, odata cu toate aromele ei nebune, cu frunzele galbene si cu ploile marunte.E ciudat cum viata rasare atunci cand viata se stinge.Sa ma fi reincarnat din prima frunza care a cazut in acea diminata de Septembrie?Nu stiu, dar tind sa cred ca e posibil.Si-apoi, toamna imi da o alta frumusete.Zic.Mereu mi-e dor de ploverele mele, de esarfele mele, de paltonul kaki, de trench-ul mov, de betisoarele parfumate, de explozia timida de culoare in marea de gri.
Toamna miroase a literatura grea, a carti de biblioteca, a rechizite noi, a inceput de scoala cu flori pentru invatatoare, a pixuri albastre cu pasta si mina groasa, a balade de dragoste, a chitari noi, a sali de clase ce au dus dorul freamatului scolii, a lectii invatate noaptea, la "o ultima gura de cafea, si-apoi ma pun sa dorm", dimineti in autobuze prea aglomerate, cafea cu fetele la colt, respiratii inghetate, aburi iesind din ceai, curtea scolii, o merdenea si un baton cu cascaval, ora de istoria teatrului in care ascultam muzica, pauzele pe coridor, sala de actorie inghetata si 16 suflete in costume negre...
Si in cele din urma, sfarsit plans si inceput de drum timorat...

"-Alo, eu sunt un fluture.. uneori sunt frunza nucului din curtea scolii
si alteori sunt parfumul viei de toamna in care m-am nascut si-am renascut de-atatea ori.Am fost candva cana din care a baut Krisna Murti,iar nu demult am fost un greiere.Din cand in cand raspund la telefon si ma bucur sa aud voci pe care le-am iubit.Vreti un semn de la mine? Eu zic ca e mai bun un indemn, pe care mi l-a dat si mie un preot, dar din pacate a venit prea tarziu pentru mine...
"-Nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic, nici de vremuri, nici de oameni,
Fara ura, fara regrete si resentimente, mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista.Eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, Pentru si In Adevar.Caci doar Adevarul va va face Liberi. Si numai liberi fiind, veti putea atinge in viata...Fericirea!
In rest prieteni, nu uitati, ca in curtea scolii sub nuc, seara, se strang tinerii pletosi si canta la chitara..."


5 zambete:

Valentin spunea...

nu m-am gandit pana acum, dar iti dau dreptate in privinta lui 27. si melodia se imbina perfect cu ceea ce ai scris.
artista.

Vlad T. spunea...

Misto comparatia intre 27 si miercuri...initial habar n-am la ce te referi...:))
Faina si descrierea toamnei...da sa stii ca eu as vrea daca se poate sa fie vara 366/365 chit ca sunt nascut tot toamna :))

Anonim spunea...

multi spun ca la 30 incepe viata si dupa parerea mea barbatii de 36 de ani sunt inca in floarea varstei 27 nu e decat inca un an din viata, pierdut sau castigat...

Mari spunea...

foarte frumos textul, la fel ca toamna :-)

Mari spunea...

foarte frumos textul, la fel ca toamna :-)