BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 19 iunie 2011

anti-stresssssssssss...

as face orice numai ce trebuie sa fac nu.drept urmare, azi pun muzica.










moment de revelatie

sunt in sesiune, mai am inca o saptamana.in mod normal, as considera ca s-a incheiat primul an de facultate, primul an de cluj.am vazut pe la toata lumea care pleaca pe timpul vacantei acasa, cum considera ca s-a incheiat o mini-etapa, se alcatuiesc bilanturi si paralele intre viata before- si during-studentie.mie nu mi se pare ca plec acasa.asta poate pentru ca va trebui in repetate randuri sa ma intorc in cluj datorita practicii?da, probabil, da, posibil.pentru ca multe din lucrurile mele vor ramane aici?da, si mai probabil.pentru ca tot aici vom veni de pe santier, si ne vom intoarce amandoi?garantat!ceea ce insa, este cert, este faptul ca saptamana asta o sa ma faca sa vreau sa plec in lume?mai mult decat 100%
eh, sa vedem cum stau lucrurile...pusi:*

miercuri, 15 iunie 2011

cum s-a intamplat?5 ani de cand sunt plecata prin tara!



stiu, n-am mai scris.si nu, n-am intentionat sa mai scriu.dar, ceva s-a intamplat.si anume, m-a lovit soarele si mi-am dat seama ca am nevoie de acest mic refugiu care ma salveaza de 5 ani.pentru ca luna asta, copilasul implineste 5 ani.5 ani de postari scrise prost, pline de naivitate, pline de metafore, de greseli, de erori de judecata, pline de mine, mai pline decat sunt eu insami :)
nu am curaj sa recitesc, pentru ca ma pufneste rasul.dar e bine ca am undeva o evidenta scrisa a ceea ce am facut in ultimii 5 ani.chiar daca nu o citeste nimeni, nici macar eu.

acum, trecand peste asta, de ce m-am intors la scris.pentru ca, mi-am dat seama ca am nevoie sa astern unele ganduri ca sa mai fac loc prin minte.sesiunea ocupa prea mult oricum, ca sa mai am loc si de alte prostioare.drept urmare, am sa le scriu.cine stie, poate sunt importante si eu nu realizez.poate nu.nu stiu inca.

asa.
din ciclul "balcon": urla muzica de pe terasele de pe Piezisa si cumva sentimentul si zgomotul ma imping spre a constientiza ca nu sunt singura in orasul asta.ca sa fiu mai clara, nu sunt singura pentru ca am orasul drept prieten de joaca.si prost moment de joaca si-a ales.in sesiune.reusesc sa il refuz cu indarjire, dar tot reuseste sa ma fure pentru cateva clipe, in timp ce fumez o tigara sau pur si simplu ies in balcon ca sa vad ce mai face cerul.
imi place la nebunie sa beau cafea in balconul asta.n-am nevoie de nimic altceva.ba da.mint.mi-e dor sa nu beau cafeaua singura, desi el nu bea cafea.doar ceai negru.eh, 2 luni odata trec.de fapt, doar o luna jumatate.si-apoi, o sa ne intalnim pe santier.

stii cum e atunci cand iti imaginezi ce o sa se intample la un moment dat, sau mai bine zis, ce iti doresti cel mai mult sa se intample?
ei bine, la mine in vis, sunt pe santier, e soare, eu sunt in pauza, fumez o tigara.nu stiu ca vine, pentru ca nu mi-a spus exact la cat ajunge, ca sa imi poata face surpriza.si stiu doar ca mi-e foarte dor de el.si apare dintr-o data, cu soarele in spate, astfel incat nu imi dau seama ca e el de-abia cand ma ia in brate.si de acolo e bine...urmatoarele vise sunt cu noi la mare.astea, in episodul urmator :)


maine am examen.wish me luck!!
noapte buna!


P.S: poza frumoasa e de aici :D

joi, 21 aprilie 2011

Pa!

Sarbatori fericite!
Eu am plecat...

marți, 15 februarie 2011

all that internet shit...

in ultima vreme, pe post de relaxare, mi-au servit cateva site-uri pe care le frecventam acum cativa ani.glumele sunt porcoase, nesimtite, rasiste, dar ma distreaza.nimic de obiectat.sunt superficiala in domeniul asta si nu ma deranjeaza :))
acum vreo 2-3 ani, "fratiorul" mi-a scris pe peretele camerei TITS or .
hell'o to all the /b/rothers!!!let us all shitbrix.com together :D







joi, 10 februarie 2011

final de inceput...


nu mi-am dat seama cand a trecut aproape o jumatate de an de cand nu mai sunt acasa.ma intalnesc in fiecare zi cu oameni care au uitat ca am pelcat, dar care cand m-au vazut m-au intrebat ce mai fac.si e placut.daca acum cativa ani mi-ar fi spus cineva ce fac si cum sunt acum, nu l-as fi crezut.pentru ca viata e frumoasa, chiar daca uneori mie- greu sa vad asta.de ce e final de inceput?pentru ca lucrurile au inceput cat se poate de real iar inceputul e pe sfarsite...si incepe viata asa cum trebuie...
m-am indragostit si nu imi pare rau.toate grijile pe care mi le-am facut cand am pelcat s-au spulberat de mult.si visele pe care nu le credeam posibile, se implinesc pe zi ce trece.pentru ca am indraznit sa cred in ele.acum, tot ce mai am de facut e sa termin cu restantele :))

luni, 24 ianuarie 2011

o alta lunga seara de ianuarie...


...in care nu imi gasesc locul, de aceasta data.mi-am petrecut ultimele zile evadand dintr-o realitate care se vrea a fi serioasa, intr-o realitate paralela cu seriozitatea.alternez intre melodii simple si frumoase, gust de caramel si incercare de liniste, cand de fapt rad isteric.
ma tem ca am reintrat in ciclul zilelor in care nu pot pastra un fir logic al gandirii.
drept urmare, am sa las melodii in locul cuvintelor mele, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi inutile...drept urmare...



later edit: afara e soare si sunt -10 grade.Soare cald.

Te cheamă visele să le desenezi paradisul
ele nu mai ştiu...
E seară, e linişte,
întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.
Paşii te strigă în disperare,
numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,
paşii dor;
mâinile imaginează contururi,
părul tău cade peste frunte,
ochii îţi lucesc a soare...
Mi-era dor!...
Şi ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?
Poveştile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,
tu te ascunzi la umbră.

Adio raze calde, vara mă doare,
tălpile fierbinţi fug de lumină,
mi-e dor iar...
Dacă frigul mi te-ar aduce,
l-aş iubi!

duminică, 23 ianuarie 2011

seara de ianuarie

nimic...doar cateva cuvinte...caci momente de acest fel apar rar in viata si niciodata nu le acordam atata atentie cat merita.siapoi, daca nu le luam in seama, cand vor fi trecut, le deplangem.drept urmare, aici, acum, am sa las cateva cuvinte ale unori oameni mai mari decat as putea visa vreodata sa ajung...

joi, 20 ianuarie 2011

ce bine-ar fi daca...


...n-as fi in sesiune.pentru ca ma uit pe geam, ninge ca in fratii Grimm, totul e pictat in zgomot alb iar eu stau si invat.si nu-mi pot lua ochii si sufletul din zapada...maine, dupa examen, am sa ma ingrop in gradina botanica si n-am sa plec de acolo fara zapada peste tot.
de cate ori ninge, se trezeste in mine un sentiment de neputinta fericita, un fel de amintire a unei vieti pe care nu am avut-o niciodata...poate amintirea unei dorinte, sau a unui vis...un vis care suna cam asa:

"Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie..." -Nicolae Labis-Iarna


anul trecut, pe vremea asta, o cunosteam pe Kami.Kamikaze.anul trecut pe vremea asta ma indragosteam de Duke si de Hell's Baby.
Cred ca iubita mea Kami merita sa mai traiasca odata...drept urmare, in amintirea ei, va las cu signal to noise...

luni, 10 ianuarie 2011

nimic


fara puncte de suspensie.
lumea mea perfecta se prabuseste.aici isi are locul doar un semn al exclamarii.
se pare ca nu am dreptul.nu am dreptul la lumea mea perfecta.
cel mai mult ma tem ca am sa ma intorc la cum eram, si o sa se inrautateasca.si simt cum incepe totul.
eh, nu ma lua in seama...nu merita...cert este, insa, ca lumea mea perfecta se prabuseste si nu am cum sa impiedic asta...si aici, doar puncte de suspensie...