BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 24 ianuarie 2011

o alta lunga seara de ianuarie...


...in care nu imi gasesc locul, de aceasta data.mi-am petrecut ultimele zile evadand dintr-o realitate care se vrea a fi serioasa, intr-o realitate paralela cu seriozitatea.alternez intre melodii simple si frumoase, gust de caramel si incercare de liniste, cand de fapt rad isteric.
ma tem ca am reintrat in ciclul zilelor in care nu pot pastra un fir logic al gandirii.
drept urmare, am sa las melodii in locul cuvintelor mele, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi inutile...drept urmare...



later edit: afara e soare si sunt -10 grade.Soare cald.

Te cheamă visele să le desenezi paradisul
ele nu mai ştiu...
E seară, e linişte,
întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.
Paşii te strigă în disperare,
numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,
paşii dor;
mâinile imaginează contururi,
părul tău cade peste frunte,
ochii îţi lucesc a soare...
Mi-era dor!...
Şi ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?
Poveştile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,
tu te ascunzi la umbră.

Adio raze calde, vara mă doare,
tălpile fierbinţi fug de lumină,
mi-e dor iar...
Dacă frigul mi te-ar aduce,
l-aş iubi!

duminică, 23 ianuarie 2011

seara de ianuarie

nimic...doar cateva cuvinte...caci momente de acest fel apar rar in viata si niciodata nu le acordam atata atentie cat merita.siapoi, daca nu le luam in seama, cand vor fi trecut, le deplangem.drept urmare, aici, acum, am sa las cateva cuvinte ale unori oameni mai mari decat as putea visa vreodata sa ajung...

joi, 20 ianuarie 2011

ce bine-ar fi daca...


...n-as fi in sesiune.pentru ca ma uit pe geam, ninge ca in fratii Grimm, totul e pictat in zgomot alb iar eu stau si invat.si nu-mi pot lua ochii si sufletul din zapada...maine, dupa examen, am sa ma ingrop in gradina botanica si n-am sa plec de acolo fara zapada peste tot.
de cate ori ninge, se trezeste in mine un sentiment de neputinta fericita, un fel de amintire a unei vieti pe care nu am avut-o niciodata...poate amintirea unei dorinte, sau a unui vis...un vis care suna cam asa:

"Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie..." -Nicolae Labis-Iarna


anul trecut, pe vremea asta, o cunosteam pe Kami.Kamikaze.anul trecut pe vremea asta ma indragosteam de Duke si de Hell's Baby.
Cred ca iubita mea Kami merita sa mai traiasca odata...drept urmare, in amintirea ei, va las cu signal to noise...

luni, 10 ianuarie 2011

nimic


fara puncte de suspensie.
lumea mea perfecta se prabuseste.aici isi are locul doar un semn al exclamarii.
se pare ca nu am dreptul.nu am dreptul la lumea mea perfecta.
cel mai mult ma tem ca am sa ma intorc la cum eram, si o sa se inrautateasca.si simt cum incepe totul.
eh, nu ma lua in seama...nu merita...cert este, insa, ca lumea mea perfecta se prabuseste si nu am cum sa impiedic asta...si aici, doar puncte de suspensie...