BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cliseu verde, galben si gri

*cand i-am spus ca fug in bucatarie ca sa scriu ceva pana nu uit, m-a intrebat daca am innebunit*

Imi pare ca a trecut o viata de cand mi-a spus ultima data noapte buna.O viata intre un "noapte buna" si o "buna dimineata", o viata ratacita intre asternuturile verzi.Imi amintesc ca ultima oada cand am adormit in dreapta lui, am adormit cu Shakespeare pe buze, deplangandu-l pe Othello, pangarindu-l pe Iago si visand imaginea despletita a Desdemonei, calcand cu picioarele goale pe piatra gri si rece.Nu stiu de ce.Nu stiu de unde.Si el ma asculta fara sa spuna un cuvant.Tot ce mi-a spus a fost "suna foarte frumos ce spui tu", apoi respiratia grea l-a furat.
De dimineata insa, cand m-am trezit, asternuturile verzi disparusera.El disparuse.Camera noastra galbena, perdelele transparente, fulgii de zapada falsi pictati pe geam dupa Craciun, totul disparuse.Lumina alba difuza m-a lovit direct in ochi. Azi voi sapala geamurile, ca sa nu imi mai aminteasca de faptul ca a mai trecut un an.